Stiu ca acum  m-ar contrazice multe persoane si de aceea vin cu un sfat de la bun inceput: profitati de perfectiunea barbatului nou-nout. In general multe din calitati dispar ca prin farmec după prima luna de utilizare. Sa dezvoltam.

La inceput de tot, când ma intreba oarceum incurcat ce as schimba la el daca as putea, spuneam fara urma de sovaiala: “Absolut nimic, iubitul meu.”

Sa nu uit ca imi aducea flori, ma fermeca prin talentele lui in materie de gatit. Azi insa ca sa mai vad si eu o floare tre`sa ma duc la florarie sau la gradina botanica, iar ca sa-l ademenesc spre bucatarie ma trezesc spunand fraze de genul: “Iar a ieist pe balcon goala-pusa tipa din blocul de vizavi, aia care seamana cu Angelina Jolie.”

Da recunosc…aici am exagerat un pic.

Dar ca sa fiu mai inteleasa, cu alte cuvinte barbatul este prin natura sa plin de defecte!

Printre cele mai grave se numara: incapacitatea de a comunica, fostele iubite, pasiunea pentru canapea & tv –pasiune la care nu renunta nici in ruptul capului-, fostele iubite, filmele cu mult sange, fostele, incapacitatea de a spune “da, iubito”, fostele.

Da …in acest punct se observa cum clar am dat in paranoia si incerc sa ma linistesc singura…ca barbatul de langa mine e aproape perfect.

Pentru a trece mai uşor peste inerentele hibe, important este sa iubesti. Stiu fete care-si fac un scop din a cauta nod in papura barabtilor. Cine cauta si gaseste. Solutia: sa  nu mai caute nimeni nod in papura.

               De ce ne parasesc barbatii?!? ”Ce intrebare idioata!” , ar zice cei vizati. Ceea ce dovedeste ca n-am priceput o iota din alchimia cuplului. Problema numarul 1: fiecare barbat e o entitate distincta si generalizarile sunt prea superficiale. In consecinta, inutile. Problema numarul 2: acelasi barbat poate avea reactii diametral opuse in fata a doua situatii apparent similare, doar ca implica femei diferite. Se pare ca nici experienta nu ne poate lamuri pe deplin. Singura concluzie de bun-simt: pentru a aface un barbat sa ramana langa tine, trebuie sa dai peste cel potrivit.

Barbatii pleaca pentru ca noi nu stim sa fim interesate de ei, de individualitatea lor- celebra si des invocate nepotriviere de character….si pentru ca exista alte femei, cu care se simt fericiti fara nici cel mai mic effort. De ce? Pentru ca ele poseda incredibila arta de a asculta activ.

Barbatii pleaca pentru ca refuza sa se instaleze pe termen lung  intr-o relatie, pentru ca sunt in cautarea continuua a perfectiunii. Mecanism pshiologic ce functioneaza după o schema simpla: se indragostesc la prima vedere, in exclusivitate de femei foarte frumoase, pe care le adora pentru scurt timp. Apoi are revelatia: chiar si o femeie frumoasa are defectele ei. Deci nu este perfecta…

Ce poate ucide dragostea? Reprosurile fara sfarsit pentru orice greseala, oricat de nesemnificativa. Ai un  iubit viril? Nu-l considera obsedat sexual. Ai un iubit romantic? Evita sa-l etichetezi drept…moale. La inceput, barabtilor li se pare amuzant sa fie cicaliti. Pe termen lung, devine insuportabil sa joace rolul tapului ispasitor.

Intr-un trecut nu prea indepartat, oamenii se casatoreau pe viata; si, ca si azi, cu aceleasi sanse (infinitezimale).  EA si EL au dreptul sa porneasca in cautarea fericirii chiar daca uneori vor parea egoisti. Si cum pleaca EI, asa plecam si noi…dar la noi motivele sunt un pic mai diferite.

Viata are savoare doar atunci când reusesti sa combini asteptarile tale cu neprevazutul.  Fiecare om cu care interactionezi asteapta sa fie dezvaluit si sa i te dezvalui. Dar trebuie sa ai rabdare…in a gasi omul ideal, nu e o cursa contra cronometru…ci mai degraba o arta. Ars vivendi. Ars aman

Nici un bărbat nu e vinovat pentru că înşală. Diabolica şi irezistibila făptură care îl ispiteşte să i-o tragă e întotdeauna de vină. Ea are întotdeauna ceva de câştigat din afacerea asta. El, victima, iepuraşul, veşnic speriat şi inocent, pufos şi roz, atât de uşor de prostit, va cădea în mrejele vrăjitoarei, homewrecker, diavoliţă împieliţată, care nu se simte suficient de sexy dacă nu-i fură bărbatul unei casnice cu şorţ pătat.

Ai tot ce-ţi trebuie acasă. Eşti liniştitul posesor al unui obiect care funcţionează pe bază de flori şi “da, dragă” şi care îţi satisface nevoile de bază fără prea multe mofturi. Dar uneori se-ntâmplă să apară o femeie de care te simţi atras în mod inexplicabil. Amanta e întotdeuna o fiinţă irezistibilă. Dai piept cu tentaţia, lupţi cu propriile pulsiuni, ai vrea să scapi din vrajă, să fugi, dar pe măsură ce urli mai tare în tine că NU, ea devine tot mai de nerefuzat. Şi ea insistă şi insistă, dă din pleoape şi geme, te imploră să o ai şi tu, epuraş tâmpit, cum s-o laşi singură şi dispusă?

Cea mai flatantă ipostază pentru o femeie e, de departe, cea de posibilă amantă. Amanta are întotdeauna ceva în plus: e mai cumva decât cea de acasă - atrăgătoare, sexy, tânără, fascinantă, încântătoare…

Ipostaza de soţie are o aură de casnică, de cufăr ferecat şi împăienjenit, care cândva a valorat ceva, dar acum s-au aşternut anii, obişnuinţa şi tristeţea peste el.

Amanta e proaspătă, e vie, e frumoasă, e femeie, nu miroase a mâncare, are timp să stea degeaba, are personalitate, voinţă şi mai ales capricii, vrea asta şi ailaltă, dă din picioare şi când e supărată face un botic care te convinge de fiecare dată să-i faci pe plac. Ei ai curaj să-i spui ce-ţi trece prin cap: te-ai îngrăşat, nu-ţi stă bine, ce e cu outfitu’? te duci la nuntă? de ce ţi-ai pus sarmalele alea în cap? De fapt, adevărul e că amanta nu are niciodată sarmale în cap. Ea nu încearcă niciodată din răsputeri să-ţi facă pe plac, ca să ajungă ridicolă când se hotărăşte să-şi schimbe look-ul după ani de învârtit în cratiţă. Amanta nu se chinuie să-ţi facă pe plac. Ea pur şi simplu e. Poate că de-asta e şi al dracului de irezistibilă, pentru că e naturală, se iubeşte pe sine, face alegeri, nu compromisuri, nu te iartă over and over and over again, are parte de sinceritate absolută, ştie ce-ţi trece prin cap, pentru că ai curaj să-i spui, cu ea te simţi în largul tău, te trezeşti spunâdu-i asa.

Şi apoi, dintr-o joacă de copii care n-ar trebui să rănească pe nimeni (cel puţin atâta timp cât nevasta nu ştie), se transformă într-o mare înşelăciune. El îi promite că-şi va părăsi soţia pentru ea. N-O VA FACE NICIODATĂ.

Când sunt tineri, au amante pentru că e periculos, incitant, se simt vicleni, îl felicită şi invidiază prietenii că au două, totul e frumos.

Ce nu obţine de la una, are de la alta. I se pare că femeia nr 2 ar fi trebuit să fie aleasa, că ea e minunata, ea e zâna din poveşti şi promite că într-o zi, foarte curând, o să-şi sumeată pantalonii şi o să-nceapă o nouă viaţă, cu adevărata iubire a vieţii lui. GREŞIT! El nu crede că e îndrăgostit de amantă pentru că e mai cumva decât soţia. A avea amantă înseamnă a recupera puţin din libertatea pe care se pare că ai pierdut-o la primărie, în ziua când ai minţit că “nesilit de nimeni”, când erai convins că “silit de EA”. A te bucura de o jucărie a ta, de care nu ştie soţia, e o declaraţie perversă de independenţă, o garanţie că mai eşti pe undeva, cumva propriul stăpân (măcar în privinţa utilizării unor segemente antomice şi al unor fonduri), în condiţiile în care soţia a început să-ţi dirijeze şi organizeze viaţa pe termene cincinale, sufocându-te şi plictisindu-te de moarte.

Amanta îşi acceptă condiţia de “parteneră part-time” pentru că nu vrea/nu poate să se implice total într-o relaţie. Uneori nu conştientizează că suferă de spaimă de commitment şi crede că e definitiv îndrăgostită de tip şi că el e cel cu care ar trebui să-şi petreacă restul vieţii, numai că, tough luck, e luat deja. Va trebui să aştepte până se eliberează de angajamente anterioare şi să bocească un pic între timp, să nu se auto-suspecteze că nu are curaj să se implice într-o relaţie de cuplu reală (adică una care nu include un bărbat şi două femei).

Când sunt mai în vârstă, când îi trece mid-life crisis, când începe să-i apuce spaima de andropauză, amanta e mai tânără şi mai fertilă. Şansele sunt foarte mari să-şi lase nevasta şi copiii pentru una care pare că o să-i ajute să-şi îndeplinească principalul scop în viaţă, acela de a umple planeta de urmaşi. Întrebarea nr2, “cine o să-i crească?” never comes to mind though. Cred că amantele sunt dispreţuite tocmai pentru că sunt multe familii care s-au destrămat şi se crede că din cauza lor.

NICI O FEMEIE NU E VINOVATĂ PENTRU CĂ E AMANTĂ. Decizia se ia în doi. Înainte s-o iei la bătaie sub privirile lacome ale lui Ernest, gândeşte-te că el a avut libertatea de a alege. Şi nu te-a ales pe tine decât în ceea ce priveşte activitatea de roboţit în jurul casei.

Cine poate explica rostul pauzei intr-o relatie de cuplu? In afara de cel de a o distruge intr-un mod iremediabil. “Mai bine sa luam o pauza!” La auzul acestor cuvinte rostite ca si cum ar fi deslusirea misterului pentru o relatie perfecta, mintea mea intra in ceata.

Care o fi cea mai sigura metoda de a nu fi inselata niciodata? Sa nu fi parasita niciodata?!?!?Cum arata, cum se poarta si cum reactioneaza o femeie de “neinselat”?

Poate am vazut prea multe filme sau poate am citit prea multe romane….sau poate cu impresia ca pe mine declaratiile focoase si noptile si mai si nu au cum sa ma insele.Totusi i se poate intampla oricui. in ziua de azi avem de a face cu un nou tip de infidelitate: din ce in ce mai multi oameni au relatii paralele, longevive si intense, fiecare traita la fel de profunda ca si cum ar fi singura.

Ceea ce deosebeste acest tip de infidelitate de aventuri sexuale standard sunt implicarea afectiva si de durata - uneori relatiile duble pot dura ani sau zeci de ani.

Poligamii prin definitie nu sunt vanatori inascuti si nici nu cauza prazile sexuale usoare. Ei se “indragostesc” pur si simplu: adica isi doresc si incearca sa obtina legatura emotionala din cadrul oricarei relatii de cuplu. Doar ca o vor la puterea a doua.

M-am intrebat de multe ori daca nu cumva si iubitul meu duce o viata dubla . Mult timp am crezut ca zicala “cine alearga dupa doi iepuri nu prinde nici unul” este adevarata, insa m-am inselat.

La fel mi-am inchipuit ca e o pornire excesiv masculina, insa statisticile arata ca din ce mai multe femei joaca la dublu.

Unul din motivele pentru care “poligamia afectiva” a devenit atat de raspandita se datorteaza faptului ca relationam din ce in ce mia usor cu oamenii din afara cercului social de rutina.

Este posibil ca un “poligam” sa isi traiasca povestile in acelasi oras, uneori chiar in acelasi cartier.

Astazi grupurile sociale sunt segmentate astfe incat colegii de serviciu nu ii cunosc pe amicii de la sala, care la randul lor nu se stiu cu prietenii din liceu. O lume perfecta pentru a ascunde micile secrete “murdare”. Avantajul e ca, atunci cand socializam in medii total diferite putem purta masti dupa bunul nostru plac: nu intotdeauna trebuie sa spunem adevarul, pentru ca nu este nimeni care sa ne arate cu degetul masca.

Desi ii caracterizeaza egoismul, majoritatea “poligamilor afectivi” nu cauta in mod constient aceste situatii riscante. de cele mai multe ori, ei chiar se indragostesc sincer. Am un amic care imi povestea ca pur si simplu i s-a inatmplat; era indragostit de o tipa cu picioarele pe pamant si a cunoscut o tipa nebunatica, salabtica si petrecareata ce i-a cazut cu tronc, la inceput a crezut ca era doar o aventura, insa s-a trezit indragostit de amandoua, erau sarea si piperul lui si usor viata lui a devenit in scurt timp o tortura.
“poligamia afectiva” este cel mai la indemana exercitiu de putere.

Dintre jocurile ego-ului, in special pentru barbati, a avea mai multe femei pe langa cea care le este devotata reprezinta un afordiziac puternic.

Iar la noi femeile, poligamia functioneaza ca un fel de plasa de siguranta emotionala, daca exueaza una, ramane una in care ne putem refugia.

Asa am jonglat mult timp cu diverse scuze, cand eram cu unul si ma suna celalat, iar la intalniri incepusem sa imi uit telefoanele acasa.

Perioada critica pentru relatiile duble o constituie sarbatorile, inainte de Craciun, o amica de-a mea s-a dat lovita de pojar, iar eu de ziua indragotitilor am scapat de iubitul nr 1 zicandu-i ca ziua Indragotitilor nu are nici o semnificatie si astfel am plecat intr-un weekend romantic cu iubitul nr2.

dupa o vreme acest joc devine epuizant din punct de vedere emotional iar operatiunile de manipulare iti consuma toata energia.

Poligamii afectivi sunt o specie pe cale de aparitie destul de rapida, asa ca pentru orice eventualitate ai outea sa treci intr-o zi pe la iubitul/iubita ta. Neanuntata